Chestionar - fişa de evaluare a conformităţii. Constatări H.G. nr. 1048 - Anexa 1.

4. Nu este cazul.
3. Cerinţă îndeplinită foarte bine.
2. Cerinţă îndeplinită acceptabil. Se impun măsuri.
1. Cerinţă neândeplinită sau lipseşte. Se impun măsuri imediate.
Prescripţii minime de securitate şi sănătate în muncă din legislaţia naţională, armonizată cu directiva UE - 89/656/CEE.	Aprecieri
	1	2	3	4
1. LEGEA nr. 319 / 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă. Cap. III - Secţiunea a 4-a. Alte obligaţii ale angajatorilor Art. 12. - Angajatorul are următoarele obligaţii: b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat. Art. 13. - În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesiona-le, angajatorii au următoarele obligaţii: r) să asigure echipamente individuale de protecţie (EIP); s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau pierderii calităţilor de protecţie.
2. Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006 Cap. III. - Secţiunea a 2-a. Organizarea activităţii de prevenire şi protecţie Art. 15. (1) 20. Identificarea EIP-urilor necesare pentru posturile de lucru din întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu EIP, conform prevederilor H.G. nr 1048/2006; 21. Urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării a-decvate a EIP şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de H.G. nr. 1048/2006. Cap. IV. - Secţiunea a 3-a. Atribuţiile C.S.S.M. Art. 67. - Prentru realizarea informării, consultării şi participării lucrătorilor, în conformitate cu art. 16, 17, şi 18 din lege, comitetul de secu-ritate şi sănătate în muncă are cel puţin următoarele atribuţii: d) analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echi- pamentelor de protecţie colectivă şi individuală.
3. H.G. nr. 1048 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă Cap. I. - Dispoziţii generale Art. 3. (1) - În sensul H.G. nr. 1048/2006, prin EIP se înţelege orce echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja îm-potriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol secu-ritatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop. Art. 4. - EIP trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.
Cap. II. - Obligaţiile angajatorilor Secţiunea 1 - Prevederi generale Art. 5. (1) EIP respectă prevederile H.G. nr. 115/2004 privind: a) cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate prevăzute în anexa nr. 2 ? b) condiţiile pentru introducerea lor pe piaţă şi libera circulaţie ? (2) EIP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă; b) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului; c) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă; d) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit; e) să aibă marcajul de conformitate european CE pe fiecare EIP fabricat sau ţinând seama de caracteristicile produsului, marcajul poate fi aplicat pe ambalaj.
Art. 6. În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune pur-tarea simultană a mai multor EIP, acestea trebuie: a) să fie compatibile; b) să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscurile respective.
Art. 7. Condiţiile de utilizare a EIP, în special durata purtării sunt determinate: - în funcţie de gravitatea riscului ? - de frecvenţa expunerii la risc şi de performanţa EIP ? - caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător ?
Art. 8. (1) EIP este destinat purtării de către o singură persoană. (2) Există împrejurări care impun purtarea unui EIP de către mai multe persoane ? Dacă da se iau măsuri corespunzătoare pentru ca diferi-ţilor utilizatori să nu le fie afectată starea de sănătate sau de igienă ?
Art. 9. În cadrul întreprinderii angajatorul furnizează şi pune la dispoziţia angajaţilor informaţii adecvate privind fiecare EIP impus în con-formitate cu art. 5 şi 6 ?
Art. 10. (1) EIP se distribuie, obligatoriu şi gratuit, de către anga-jator, salariaţilor ? Angajatorul asigură o stare de igienă şi condiţii pentru e-fectuarea verificărilor legale: -- de depozitare ? -- de curăţare şi denocivizare ? -- de întreţinere şi reparare în conformitate cu instrucţiunile de utilizare ale producătorilor ? Angajatorul asigură înlocuirea EIP care nu corespunde din punct de vedere al calităţilor de protecţie, cînd se constată acest lucru ? (2) În situaţiile în care utilizarea echipamentului nu este exclusivă pentru locul de muncă, MMSSF a stabilit dispoziţii pe baza cărora să se impună ca lucrătorul să contribuie la costul unui anumit EIP ? …
Art. 11. Angajatorul informează în prealabil angajatul asupra ris-curilor împotriva cărora este protejat prin purtarea EIP în timpul lucrului ?
Art. 12. Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi dacă este cazul, organizează antrenamente pentru modul de purtare a EIP ?
Art. 13. (1) Cu excepţia împrejurărilor specifice (particulare) şi excepţionale, EIP este utilizat numai în scopurile prevăzute şi în conformita-te cu fişa de instrucţiuni ? (2) Instrucţiunile însoţitoare sunt elaborate pe înţelesul lu-crătorilor ?
Secţiunea a 2-a - Evaluarea echipamentului individual de protecţie Art. 14. (1) În vederea acordării EIP, angajatorul trebuie să evalue-ze dacă EIP-ul pe care intenţionează să îl folosească îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 5 şi 6. (2) Această evaluare cuprinde: a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace ? b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede EIP - ul pentru a proteja eficient împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), lu-îndu-se în considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine ? c) compararea caracteristicilor EIP - ului disponibil cu ca-racteristicile prevăzute la lit. b) ? Art. 15. Evaluarea prevăzută la art. 14 este revizuită în funcţie de modificările aduse oricăror elemente componente ale EIP-ului ?
Secţiunea a 3-a - Reguli de utilizare Art. 16. (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 4-15, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte: * reguli generale pentru utilizarea EIP; * reguli care reglementează cazurile şi situaţiile în care an-gajatorul trebuie să furnizeze EIP-ul. (2) Aceste reguli indică, în special, împrejurările sau situaţi-ile de risc în care este nacesară utilizarea EIP-ului, fără a se aduce atingere priorităţii care trebuie să se acorde mijloacelor de protecţie colectivă. (3) Pentru stabilirea acestor reguli, ** anexa 1 - tabel pentru evaluarea riscurilor în vederea selecţionării EIP, ** anexa 2 - lista orientativă şi neexhaustivă a EIP, ** anexa 3 - lista orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate care pot necesita utilizarea de EIP, conţin informaţii utile şi au un caracter orientativ.
Secţiunea a 4-a - Inf., consultarea şi participarea lucrătorilor Art. 19. Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel în-cât lucrătorii să primească informaţii cu privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, atunci cînd aceştia uti-lizează EIP-ul la locul de muncă. Art. 20. Consultarea şi participarea lucrătorilor sau a reprezentan-ţilor acestora, de către angajator, cu privire la problemele aferente H.G. nr. 1048 / 2006, se desfăşoară în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 319 / 2006.
Cap. III. - Dispoziţii finale Art. 21. Adaptările de natură tehnică ale anexelor 1, 2 şi 3 se efectu-ează de M.M.S.S.F., în funcţie de: a) adapterea reglementărilor de armonizare tehnică şi de standardi-zare cu privire la EIP; b) progresele tehnice, evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor in-ternaţionale ori a cunoştinţelor din domeniul EIP. Art. 22. M.M.S.S.F. raportează Comisiei Europene la fiecare 5 ani cu privire la aplicarea prevederilor H.G. nr. 1048 / 2006, indicînd punctele de vedere ale partenerilor sociali.

Elaborat, ing. H. Firon.

Chestionar - fişa de evaluare a conformităţii. Constatări H.G. nr. 1091 - Anexa 2.

4. Nu este cazul.
3. Cerinţă îndeplinită foarte bine.
2. Cerinţă îndeplinită acceptabil. Se impun măsuri.
1. Cerinţă neândeplinită sau lipseşte. Se impun măsuri imediate.
Prescripţii minime de securitate şi sănătate în muncă din legislaţia naţională, armonizată cu directiva UE - 89/654/CEE.	Aprecieri
	1	2	3	4
1. LEGEA nr. 319 / 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă. Cap. III - Secţiunea 1. Obligaţii generale ale angajatorilor Art. 7. (4) a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lu-crătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă. (5) ...... atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară ac-tivitatea lucrători din mai multe întreprinderi sau unităţi, angajatorii acesto-ra au următoarele obligaţii: a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;… b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor; c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale; d) să informeze lucrătorii despre riscurile profesionale. Secţiunea a 4-a. Alte obligaţii ale angajatorilor Art. 13. e) să elab. instruc. proprii, ....... ţinând seama de particu- larităţile activităţilor şi ale loc. de muncă aflate în responsabilitatea lor; … h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior an-gajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare. …
2. Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006 Cap. III. - Secţiunea a 2-a. Org. activităţilor de prevenire şi protecţie Art. 15. (1) 27. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile in-terne/externe ai altor angajatori, în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă. Cap. IV. - Seacţiunea a 3-a. Atribuţiile CSSM Art. 67. f) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţi-nând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.
3. H.G. nr. 1091 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă Cap. I. - Dispoziţii generale Art. 4. - În sensul H.G. nr. 1091/2006, prin loc de muncă se înţele-ge locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situate în clădirile întreprin-derii, inclusive orice alt loc din aria întreprinderii la care lucrătorul are ac-ces în cadrul desfăşurării activităţii. Art. 5. - Loc de muncă pentru lucrul în condiţii de izolare. Se con-sideră că o persoană lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are con-tact vizual şi comunicare verbală directă cu alti lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare decât o oră, şi când nu este posi-bil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau cănd se află într-o si-tuaţie critică. (Loc de muncă situat în spaţii închise. Se consideră că un angajat lucrează în condiţiile existente într-un compartiment, considerat spaţiu în-chis, atunci când în acesta este dificil de intrat, se formează acumulări peri-culoase de gaze, vapori, praf sau fum, cu deficit sau exces de oxigen, cu po-sibilităţi reduse de ventilare naturală, care determină poziţii de lucru inco-mode, forţate pentru lucrători şi nu este proiectat pentru lucru în mod con-tinuu în interiorul său) Art. 6. - Locurile de muncă utilizate pentru prima dată după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele mi-nime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 1. Art. 7. - Locurile de muncă aflate deja în folosinţă înainte de data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele mi-nime de sec. şi săn. prevăzute în anexa nr. 2.
Cap. II. - Obligaţii generale Art. 9. - Atunci când locurile de muncă suferă modificări, extinderi sau transformări, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste modificări sunt în concordanţă ce cerinţele minime pre-văzute în anexa nr. 1.
Cap. III. - Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor Art. 10. - Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât lucrătorii trebuie să fie informaţi cu privire la toate măsurile ce trebu-ie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă. Art. 11. - Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie informat cu privire la: a) manevrarea echipamentului de muncă, starea acestuia; b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora; c) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al a-pariţiei unei situaţii critice; d) utilizarea EIP; e) primul ajutor; f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul. Art. 12. - Consultarea şi participarea lucrătorilor sau a repre-zentanţilor acestora, de către angajator, cu privire la problemele aferente H.G. nr. 1091/2006, se desfăşoară în conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.
Cap. IV. - Sancţiuni Art. 13. - Încălcarea prevederilor H.G. nr. 1091/2006, atrage răs-punderea contravenţională, civilă sau penală, potrivit Legii nr. 319/2006 …
Cap. V. - Dispoziţii finale Art. 15. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din H.G. nr. 1048 / 2006.
ANEXA nr. 1. - Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă utilizate pentru prima dată conf. art. 6 din hotărâre. 1. Obseervaţie preliminară Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracte-risticile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru
2. Stabilitate şi rezistenţă Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor
3. Instalaţii electrice Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu prezinte un pericol de incendiu sau explozie Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva riscului de accidentare prin atingere directă sau atingere indirectă … Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivele de pro-tecţie trebuie să ţină seama de tensiunea nominală, influenţa condiţiilor ex-terne şi de competenţa lucrătorilor care au acces la părţile componente ale instalaţiei
4. Căi şi ieşiri de urgenţă 4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure. 4.2. În caz pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru. 4.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă de- pind de utilizare, de echipament şi de dimensiunile locurilor de muncă, pre-cum şi de numărul maxim de personae care pot fi prezente. 4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel în-cât să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă. 4.5. Căile şi ieşire de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitete cu prevederile H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnaliza-rea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistenţă şi să fie plasa-tă în locurile corespunzătoare. 4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate. Căile şi ieşire de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate. 4.7. Căile de ieşire de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă, în cazul în care se în-trerupe alimentarea cu energie electrică.
5. Detectarea şi prevenirea incendiilor 5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de propriatăţile fizice şi chimice ale substanţelor pre-zente şi de numărul maxim potenţial de persoane, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă. 5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi simplu de manevrat. Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile H.G. nr. 971/2006. Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.
6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise 6.1. La locurile de muncă în spaţii închise trebuie luate măsuri pentru a asi-gura suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor. În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de funcţionare. Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea angajaţilor. 6.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţio-nat, acestea trebuie să funcţioneze astfel încât să nu creeze discomfort prin expunerea angajaţilor la curenţi de aer. Orice depunere sau impuritae ce poate crea un risc imediat pentru sănă-tatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată fără întârziere.
7. Temperatura în încăperi 7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se sea-ma de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor. 7.2. Temperatura în încăperile de odihnă, în încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi. 7.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive la locurile de muncă, în funcţie de natura muncii şi de locul de muncă.
8. Iluminatul natural şi artificial 8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă ilumi-nat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor. 8.2. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi circulaţie trebuie amplasate în aşa fel încât să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminat montat. 8.3. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscu-rilor în caz de întrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă / urgenţă de intensitate suficientă.
9. Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperişuri ale încăperilor 9.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi ne-alunecoase. Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie să fie izolate termic în mod corespunzător, ţinându-se seama de tipul de întreprindere şi de activi-tatea fizică a lucrătorilor. 9.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi platformelor din încăperi trebuie să fie curăţate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igienă corespunză-toare. 9.3. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii despărţitori reali-zaţi integral din sticlă, din încăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar şi construiţi din materia-le securizate sau să fie separaţi de aceste posturi de lucru şi căi de circulaţie pentru a preveni intrarea în contact a lucrătorilor cu pereţii şi rănirea cau-zată de spargerea lor în bucăţi. 4.4. Accesul pe acoperişurile construite din materiale cu rezistenţă insufici-entă trebuie permis numai dacă există echipamente care să asigure executa-rea lucrării în condiţii de securitate.
10. Ferestre şi luminatoare 10.1. Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă, să închidă, să re-gleze sau să fixeze ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de securitate. Când sunt deschise, acestea trebuie poziţionate şi fixate astfel în-cât să nu constituie un pericol pentru lucrători. 10.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu echi-pamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive care să permită curăţarea lor fără riscuri pentru lucrătorii care execută această muncă sau pentru lucră-torii prezenţi în clădire sau în jurul acesteia.
11. Uşi şi porţi 11.1. Poziţia, numărul şi dimensiunea uşilor şi porţilor, precum şi materiale-le care se folosesc la construcţia acestora sunt determinate de natura şi uti-lizarea încăperilor sau incintelor. 11.2. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii. 11.3. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute cu panouri transparente. 11.4. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu sunt construite dintr-un material securizat şi dacă există pericolul ca lucră-torii să fie răniţi în cazul spargerii unei uşi sau porţi, suprafeţele trebuie să fie protejate împotriva spargerii. 11.5. Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor. 11.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un si-stem de siguranţă care să împiedice căderea lor. 11.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie mar-cate corespunzător. Trebuie să fie posibilă deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor special. Trebuie să fie posibilă deschiderea uşilor atunci când locurile de mun-că sunt ocupate 11.8. În vecinătatea imediată a oricăror porţi destinate în principal circula-ţiei vehiculelor trebuie să existe uşi pentru pietoni, cu excepţia cazului în care utilizarea de către pietorni a acestor porţi nu prezintă un pericol; astfel de uşi trebuie marcate clar şi degajate în permanenţă. 11.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără să prezinte un risc de accidentare pentru lucrători. Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitiv de oprire de urgenţă acce-sibile şi uşor de identificat şi, dacă nu se deschid automat în cazul întrerupe-rii alimentării cu energie electrică, să poată fi deschise manual.
12. Căile de circulaţie - zone periculoase 12.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni sau vehicule fără a pune în pe- ricol lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor căi de circulaţie. 12.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonală şi/sau pentru transportul in-tern trebuie să fie dimensionate în concordanţă cu numărul potenţial de uti-lizatori şi tipul de activitate. Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie să fie asigurate distanţele minime de securitate pentru pietoni. 12.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât să existe o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoa-re şi scări. 12.4. Atunci când echipamentele din încăperi şi utilizarea acestora impun protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar. 12.5. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind na-tura activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucră-torilor neautorizaţi în aceste zone. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrători care sunt autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase. Zonele periculoase trebuie marcate clar.
13. Măsuri specifice pentru scări rulante şi transportoare Sc. rulante şi transportoarele trebuie să funcţioneze în cond. de sec. Acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dota-te cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat.
14. Cheiuri şi rampe de încărcare 14.1. Cheiurile şi rampe de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor încărcăturilor care se transportă. 14.2. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puţin un punct de ieşire. Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o anumită lungime trebuie să aibă cîte un punct de ieşire la fiecare capăt. 14.3. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure pentru a preveni căderile lucrătorilor
15. Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi 15.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi volum de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora. 15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calcu-late astfel încât să permită lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişca-re pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă. Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate de mişcare în apropierea pos-tului său de lucru.
16. Încăperi pentru odihnă. 16.1. Dacă sec. sau săn. lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezenţei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile. 16.2. Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi scaune cu spătar corespunzător nr. de lucrători. 16.3. În încăperile pentru odihnă trebuie luate măs. corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun. 16.4. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu există o încăpere pentru odihnă, trebuie să fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii să poată sta în timpul unor astfel de întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
17. Femei gravide şi mame care alăptează. Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare. 18. Instalaţii sanitare 18.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte 18.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunză-toare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficien-tă şi să fie prevăzute cu scaune. 18.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie îmbrăcămintea în timpul progra-mului de lucru. 18.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestia-relor pentru bărbaţi şi femei. 18.2. Duşuri şi chiuvete 18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în nu-măr suficient, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau motive de sănătate. Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a sălilor de duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei. 18.2.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să per-mită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă corespunzătoare. Duşurile trebuie prevăzute cu apă rece şi caldă. 18.2.3. Din motive de decenţă, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată utilizarea separată a acestora pentru bărbaţi şi pentru femei. 18.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, tre-buie să existe o cale uşoară de comunicare între ele 18.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiare-lor şi a sălilor de duşuri sau chiuvete, lucrătorii trebuie să dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete. Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau utilizarea separată a acestora.
19. Încăperi pentru acordarea primului ajutor 19.1. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate des-făşurată şi de frecvenţa accidentelor, trebuie să fie asigurată una sau mai multe încăperi pentru acordarea primului ajutor. 19.2. Încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu insta-laţii şi dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde. Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile HG nr. 971 / 2006. 19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condiţiile de lucru o cer. Acest echipament trebuie să fie marcat corespunzător şi uşor accesibil.
20. Lucrători cu dizabilităţi La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucră-torii cu dizabilităţi, dacă este necesar. Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scările, duşurile, chiuvete, WC-urile şi posturile de lucru utili-zate sau ocupate direct de persoane cu dizabilităţi.
21. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale) 21.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie să fie org. astfel încât pietonii sau vehiculele să circule în condiţii de securitate. 21.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate coresp. cu un sistem de iluminat artificial, dacă lumina naturală nu este suficientă. 21.3. Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia: a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva căderii obiectelor; b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exteri- oare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf; c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui peri- col sau să poată primi rapid asistenţă; d) să nu poată aluneca sau cădea.
22. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale) 22.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare. 22.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locul de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehni-ce care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea: a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio); b) periodic automat (radio-telefon, telefon); c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, cameră de lu-at vederi şi monitor).
23. Principii ergonomice 23.1. Dimensiunile locului de muncă se realizează în funcţie de particulari-tăţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, de dispozitivele ajutătoare, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic. 23.2. Eliminarea poziţiilor forţate, ale corpului lucrătorului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă cu respectarea prevederilor regle-mentărilor în vigoare. 23.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţio-nale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară. 23.4. Locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asi-gurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru pe-rioade scurte de timp. 23.5. Echipamentele de muncă, mesele şi băncile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora. 23.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se sta-bileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere de precizia lucrării, de carac-teristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membre-lor superioare. 23.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, pre-cum şi mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organi-zare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materi-ilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul in-tervine direct.
ANEXA nr. 2. - Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă aflate deja în folosinţă, după cum se menţionează în art. 7 din hotărâre. 1. Obseervaţie preliminară Obligaţiile menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracte-risticile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru
2. Stabilitate şi rezistenţă Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.
3. Instalaţii electrice Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi în mod adecvat împotriva riscului de accidentare prin atingere directă sau atingere indirectă. Instalaţiile electrice şi dispozitivele de protecţie trebuie să corespundă ten-siunii nominale, condiţiilor exterioare şi componenţei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.
4. Căi de ieşire de urgenţă 4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure. 4.2. În caz pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru. 4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă. 4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă. … Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel în-cât să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă. 4.5. Căile şi ieşire de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitete cu prevederile H.G. nr. 971/2006. Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistenţă şi să fie ampla- sată în locurile corespunzătoare. 4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate. Căile şi ieşire de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate. 4.7. Căile de ieşire de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă, în cazul în care se în-trerupe alimentarea cu energie electrică.
5. Detectarea şi prevenirea incendiilor 5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de propriatăţile fizice şi chimice ale substanţelor pre-zente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de mun-că trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incen-diilor şi, dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă. 5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi simplu de manevrat. Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile H.G. nr. 971/2006. Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.
6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spaţii închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor. În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de funcţionare. Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.
7. Temperatura în încăperi 7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se sea-ma de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor. 7.2. Temperatura în camerele de odihnă, în încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.
8. Iluminatul natural şi artificial 8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă ilumi-nat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor. 8.2. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscu-rilor în caz de defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă / urgenţă de intensitate suficientă.
9. Uşi şi porţi 9.1. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii. 9.2. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.
10. Zone periculoase Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natu-ra activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zo-ne trebuie să fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrători care sunt autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase. Zonele periculoase trebuie marcate clar.
11. Încăperi şi zone pentru odihnă. 11.1. Dacă sec. sau săn. lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezenţei unui număr mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihnă corespunzătoare. 11.2. Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spătar. 11.3. În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunză-toare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fu-mul de tutun. 12. Femei gravide şi mame care alăptează. Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.
13. Instalaţii sanitare 13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte 13.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunză-toare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate sufi-cientă. 13.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru. 13.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestia-relor pentru bărbaţi şi pentru femei. 13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete 13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în apropierea lor: - duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru; - locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi chiuvete. 13.2.2. Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece şi caldă. 13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizare se-parată a duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei. Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.
14. Echipamente de prim ajutor Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor. Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie accesibile
15. Lucrători cu dizabilităţi La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu dizabilităţi, dacă este necesar. Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scările, duşurile, chiuvete, WC-urile şi posturile de lucru utili-zate sau ocupate direct de persoane cu dizabilităţi.
16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât pietonii şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.
17. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale) Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia: a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva căderii obiectelor; b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exteri- oare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf; c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui peri- col sau să poată primi rapid asistenţă; d) să nu poată aluneca sau cădea.
18. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale) 18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare. 18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locul de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehni-ce care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea: a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio); b) periodic automat (radio-telefon, telefon); c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, cameră de lu-at vederi şi monitor).
19. Principii ergonomice 19.1. Dimensiunile locului de muncă se realizează în funcţie de particulari-tăţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, de dispozitivele ajutătoare, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic. 19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, ale corpului lucrătorului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă cu respectarea prevederilor regle-mentărilor în vigoare. 19.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţio-nale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară. 19.4. Locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asi-gurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru pe-rioade scurte de timp. 19.5. Echipamentele de muncă, mesele şi băncile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora. 19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se sta-bileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere de precizia lucrării, de carac-teristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membre-lor superioare. 19.7. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, pre-cum şi mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organi-zare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materi-ilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul in-tervine direct.

* * *

Elaborat, ing. H. F

Chestionar - fişa de evaluare a conformităţii. Constatări H.G. nr. 1146 - Anexa 3.

4. Nu este cazul.
3. Cerinţă îndeplinită foarte bine.
2. Cerinţă îndeplinită acceptabil. Se impun măsuri.
1. Cerinţă neândeplinită sau lipseşte. Se impun măsuri imediate.
Prescripţii minime de securitate şi sănătate în muncă din legislaţia naţională, armonizată cu directiva UE - 89/655/CEE.	Aprecieri
	1	2	3	4
1. LEGEA nr. 319 / 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă. Cap. III - Secţiunea 1. Obligaţii generale ale angajatorilor Art. 7. (3) d) adaptarea muncii la om, ... alegerea echipamentelor de muncă, i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor. (4) a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrători-lor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, - Secţiunea a 4-a. Alte obligaţii ale angajatorilor Art. 13. q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor. - Secţiunea a 7-a. Instruirea lucrătorilor Art. 20. (3) angajatorul se va asigura că lucrătorii,___ au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securiotate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.
2. Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 / 2006 Cap. III. - Secţiunea a 2-a. Org. activităţilor de prevenire şi protecţie Art. 15. (1) 1. identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă şi mediul de muncă. 19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor H.G. nr. 1146/2006.
3. H.G. nr. 1146 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă. Cap. I. - Dispoziţii generale Art. 2. În sensul H.G. nr. 1146/2006, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) echipament de muncă (EM) - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă; b) utilizarea EM - orice activitate referitoare la EM, cum ar fi pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, mo-dificarea, întreţinerea, inclusive curăţarea lui; c) zonă periculoasă - orice zonă din interiorul sau din jurul E M-ului în care prezenţa unui lucrător expus îl supune pe acesta unui risc pentru sănătatea şi securitatea sa; d) lucrător expus - orice lucrător aflat integral sau parţial într-o zonă periculoasă; e) operator - lucrătorul însărcinat cu utilizarea EM-ului.
Cap. II. - Obligaţiile angajatorului Secţiunea 1. - Obligaţii Generale. Reguli referitoare la EM Art. 3. (1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca ET-ul pus la dispoziţia lucrătorilor din unitate să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucră-tori, fără a pune în pericol securitatea şi sănătatea lor. (2) La alegerea ET-urilor angajatorul este obligat să acor-de o atenţie deosebită tuturor condiţiilor de muncă, riscurilor existente, ca-racteristicilor specifice acestora, în special la locurile de muncă din cadrul unităţii şi riscurilor care sunt susceptibile să apară la utilizarea ET-urilor Art. 4. (1) Angajatorul este obligat să procure şi să utilizeze: a) EM puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor din unitate, pentru folosinţă, care îndeplinesc: (ii) cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1. în cazul în care nu se aplică sau se aplică parţial reglementări tehnice române care transpun legislaţia comunitară. (2) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata utilizării lor, EM să fie menţinute, printr-o întreţinere a-decvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile alin. (1) Secţiunea a 2-a. - Verificarea echipamentelor de muncă Art. 5. (1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca ET-urile a căror securitate depinde de condiţiile de instalare să fie supu-se unei verificări iniţiale, după instalare şi după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competen-te, în conformitate cu legislaţia sau practicile naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a unei bune funcţionări a acestor ET-uri. (2) Pentru a garanta că cerinţele de sec. şi săn. sunt respec-tate şi orice deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, angajatul este o-bligat să ia măsurile necesare pentru ca EM-urile, care sunt supuse unor in-fluenţe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor situaţii periculoase, se facă obiectul: a) unor verificări sau încercări periodice efectuate de persoa-ne competente, în conformitate cu legislaţia sau practicile naţionale; b) unor verificări speciale, de fiecare dată când s-au produs evenimente excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare asupra securităţii ET, cum ar fi accidente, perioade prelungite de neutilizare; (3) Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse la dispoziţia Inspecţiei Muncii la solicitarea acesteia. Ele trebuie păstrate pe o perioadă în funcţie de recomandările producătorului. (4) Dacă ET-urile respective sunt utilizate în exteriorul între-prinderii, acestea trebuie să fie însoţite de o dovadă referitoare la realizări-le ultimei verificări. Secţiunea a 3-a. - ET cu riscuri specifice. Ergonomia şi sănăta- tea la locul de muncă Art. 6. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că: (a) utilizarea ET este accesibilă numai lucrătorilor însărcinaţi cu această atribuţie; (b) pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii trebuie desemnaţi lucrători cu atribuţii în acest sens. Art. 7. Postul de lucru precum şi principiile ergonomice trebuie să fie luate, în mod deosebit, în considerare de către angajator la aplicarea ce- rinţelor minime de securitate şi sănătate. Secţiunea a 4-a. - Informarea lucrătorilor Art. 8. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fişe de lu-cru referitoare la ET utilizate la locul de muncă. Art. 9. (1) Informaţiile şi fişele de lucru trebuie să cuprindă un nu-măr minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind: a) condiţiile de folosire a ET-urilor; b) situaţiile anormale previzibile; c) concluziile ce pot fi trase din experienţa acumulată în urma utilizării ET. (2) Lucrătorii trebuie să fie atenţionaţi în legătură cu riscu-rile la care sunt expuşi, ET din imediata vecinătate a locurilor de muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste echipamente; (3) Informaţiile şi fişele tehnice trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor vizaţi. Secţiunea a 5-a. - Instruirea, consul. şi participarea lucrătorilor Art. 10. Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca: a) lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea ET-urilor să fie instruiţi adecvat, inclusiv cu riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora;
Cap. III. - Dispoziţii finale Art. 12. Modificările de natură strict tehnică ale anexelor nr. 1 şi 2 sunt realizate de MMSSF, în funcţie de: a) adoptarea reglementărilor tehnice române care transpun le-gislaţia comunitară în domeniul armonizării tehnice şi al standardizării referitoare la ET; b) progresele tehnice, de evoluţia reglementărilor sau specifi-caţiilor internaţionale ori de cunoştinţele din domeniul ET. Art. 14. Anexele 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ANEXA nr. 1. - Cerinţe minime pentru aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (ii) şi lit. b) din hotărâre. 1. Dispoziţii generale 1.1. Obligaţiile stabilite în prezenta anexă se aplică, ţinându-se seama de prevederile din hotărâre, şi în cazul în care ET-ul prezintă riscuri. 1.2. Cerinţele minime enunţate în continuare, în măsura în care ele se a-plică la ET-urile în funcţiune, nu necesită obligatoriu aceleaşi măsuri ca şi cerinţele referitoare la ET noi.
2. Cerinţe minime generale aplicabile echipamentelor de muncă 2.1. Sistemele de comandă ale unui EM, care afectează securitatea, trebu-ie să fie vizibile, uşor de identificat şi, dacă este necesar, să fie marcate co-respunzător. 2.1.1. Sistemele de comandă trebuie să fie amplasate în exteriorul zonelor periculoase, în aşa fel încât manevrarea lor să nu provoace riscuri supli-mentare. Acestea nu trebuie să genereze riscuri ca urmare a unei manevre neintenţionate 2.1.2. Dacă este necesar, de la postul de comandă principal operatorul trebuie să aibă posibilitatea să se asigure că nu există persoane în zonele periculoase. Dacă acest lucru nu este posibil, orice pornire trebuie să fie precedată automat de un sistem de siguranţă, cum ar fi un semnal de averti-zare sonoră sau vizuală. Lucrătorul expus trebuie să aibă timpul şi mijloace- le necesare pentru a evita riscurile provocate de pornirea sau oprirea ET. 2.1.3. Sistemele de comandă trebuie să fie sigure şi să fie alese ţinându-se cont de defecţiunile, perturbaţiile şi constrângerile previzibile în cadrul utilizării prevăzute. 2.2. Pornirea EM-ului nu trebuie să fie posibil să se realizeze decât numai printr-o acţiune voluntară asupra sistemului de comandă prevăzut în acest scop. 2.2.1. Exceptându-se cazurile în care repornirea sau modificarea nu pre-zintă nici un risc pentru lucrătorii expuşi aceeaşi cerinţă se aplică şi pentru: a) repornirea echipamentului după oprire, indiferent de cauza opririi; b) comanda unei modificări semnificative a condiţiilor de funcţionare (de exemplu, viteza, presiunea etc.). 2.2.2. Această cerinţă nu se aplică repornirii sau modificării condiţiilor de funcţionare rezultate din derularea unei secvenţe normale a unui ciclu automat. 2.3. Fiecare EM trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să permită oprirea completă a acestuia condiţii de securitate. 2.3.1. Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un sistem de coman-dă care să permită în funcţie de riscurile existente, oprirea fie în totalitate a ET, fie numai parţial, de aşa manieră încât EM să fie în stare de securitate. 2.3.2. Comanda de oprire a EM-ului trebuie să aibă prioritate faţă de co-menzile de pornire. Oprirea EM-ului sau a elementelor periculoase ale aces-tuia fiind realizată, alimentarea cu energie a organelor de comandă respec-tive trebuie să fie întreruptă. 2.4. Dacă acest lucru este necesar şi în funcţie de pericolele pe care le prezintă EM-ul şi de timpii normali de oprire, un EM trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgenţă. 2.5. Un EM care prezintă pericole datorate căderilor sau proiectării de o-biecte trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de securitate corespunzătoare. Un EM care prezintă pericole datorate degajărilor de gaze, vapori sau lichi-de ori emisiilor de pulberi trebuie să fie prevăzute cu dispozitive corespun-zătoare de reţinere şi de evacuare amplasate în apropierea surselor cores-punzătoare de pericol. 2.6. ET-ul şi elementele de componente trebuie, dacă este necesar pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, să fie stabilite prin fixare ori prin alte mijloace. 2.7. În cazul în care există riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de muncă, situaţie care ar putea prezenta pericole semnifi-cative pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebiue luate măsuri de protecţie adecvate. 2.8. 2.8.1. Dacă elementele mobile ale unui EM prezintă riscuri de producere de accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie să fie prevăzute cu pro-tectori şi dispozitive de protecţie care să împiedice accesul în zonele pericu-loase sau să oprească mişcarea elementelor periculoase înainte de pătrun-derea în zonele periculoase. 2.8.2. Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie: a) să fie de consterucţie robustă; b) să nu genereze riscuri suplimentare; c) să nu fie înlăturate cu uşurinţă sau făcute inoperante; d) să fie amplasate la o distanţă adecvată faţă de zona periculoasă; e) să nu limiteze mai mult decât este necesar ciclul de muncă; f) să permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi înlocuirea e-lementelor şi de asemenea, pentru activităţile de întreţinere, prin limitarea accesului numai în zona sau la lucrarea care trebuie realizată şi, dacă este posibil, fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecţie. 2.9. Zonele şi punctele de muncă sau cele de întreţinere a unui EM trebuie să fie iluminate corespunzător, în funcţie de lucrările realizate. 2.10. Părţile EM-ului expuse unor temperaturi înalte sau foarte scăzute trebuie, dacă este cazul, să fie protejate împotriva riscurilor de contact sau de apropiere a lucrătorilor de ele. 2.11. Dispozitivele de avertizare ale EM-ului trebuie să fie uşor de perce-put şi de înţeles şi lipsite de ambiguităţi. 2.12. Un EM poate să fie utilizat numai pentru operaţiunile şi în condiţiile pentru care au fost realizat. 2.13. Operaţiile de întreţinere trebuie să fie efectuate când EM este oprit. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măs. de protecţie adec-vate pentru executarea acestor operaţii sau pentru ca acestea să fie efectua-te în afara zonelor periculoase. Pentru fiecare EM care deţine un program de întreţinere, acesta trebuie să fie respectat şi ţinut la zi. 2.14. Orice EM trebuie să fie prevăzut cu dispozitive uşor de identificat, destinate separării de fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu trebu-ie să genereze riscuri pentru lucrătorii în cauză. 2.15. Un EM trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de avertizare şi semna-lizare indispensabile pentru asigurarea securităţii lucrătorilor. 2.16. Pentru efectuarea operaţiilor de producţie, reglare şi întreţinere a EM, lucrătorii trebuie să aibă acces şi să rămână în condiţii de securitate în toate zonele necesare. 2.17. Orice EM trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor împo-triva riscurilor de incendiu sau de suprâncălzire a EM-ului ori de degajare de gaze, pulberi, lichide, vapori sau de alte substanţe produse de către EM sau uitlizate ori depozitate în acesta. 2.18. Orice EM trebuie să fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de ex-plozie a acestuia sau a substanţelor produse de acestea ori utilizate sau de-pozitate în ET. 2.19. Orice EM trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor expuşi riscurilor de electrocutare prin atingere directă sau indirectă.
3. Cerinţe minime suplimentare aplicabile EM-urilor specifice 3.1. Cerinţe min. aplicabile EM-urilor mobile, cu sau fără autopropulsie 3.1.1. EM-ul pe care este necesară prezenţa unui lucrător transportat sau a unor lucrători transportaţi trebuie să fie amenajate de aşa manieră încât să reducă riscurile pentru lucrător sau lucrători în timpul deplasării. 3.1.2. / 3.1.2.1. Atunci când blocarea accidentală a elementelor de trans-misie a puterii între un EM mobil şi accsoriile sale şi/sau remorci poate ge-nera riscuri specifice, acest EM trebuie să fie echipat sau amenajat de aşa manieră încât să împiedice blocarea elementelor de transmisie a puterii. 3.1.2.2. Atunci când blocarea nu poate fi împiedicată, trebuie să fie luate toate măsurile posibile pentru a se evita consecinţele dăunătoare pentru lu-crători. 3.1.3. Dacă elementele de transmisie a puterii între EM mobile riscă să se îmbâcsească şi să se deterioreze prin contact cu solul, trebuie să fie prevă-zute facilităţi pentru susţinerea acestora. 3.1.4. / 3.1.4.1. EM mobil pe care este necesară prezenţa unui lucrător transportat sau a unor lucrători transportaţi trebuie să limiteze, în condiţii de utilizare efectivă, riscurile care provin din schimbarea direcţiei sau răs-turnarea ET-ului: a) fie printr-o structură de protecţie care să împiedice ca EM să nu se răstoarne mai mult de un sfert de rotaţie; b) fie printr-o structură care să garanteze un spaţiu suficient în jurul lucrătorului transportat sau lucrătorilor transportaţi, dacă mişcarea poate continua cu mai mult de un sfert de rotaţie; c) fie prin orice alt dispozitiv cu efect echivalent. 3.1.4.2. Aceste structuri de protecţie pot face parte integrantă din EM 3.1.4.3. Aceste structuri de protecţie nu sunt necesare atunci când EM-ul este stabilizat în timpul utilizării sau atinci când schimbarea direcţiei răsturnarea EM, este imposibilă din proiectare. 3.1.4.4. Dacă existaă un risc ca un lucrător transportat, în momentul schimbării direcţiei sau răsturnării, să fie strivit între părţile EM şi sol, tre-buie să fie instalat un sistem de reţinere pentru lucrătorii transportaţi. 3.1.5. Autostivuitoarele cu furcă pe care sunt aşezaţi unul sau mai mulţi lucrători trebuie să fie amenajate sau echipate de aşa manieră încât să limi-teze riscurile de răsturnare, de exemplu: a) fie prin instalarea unei cabine pentru conducător; b) fie printr-o structură care să împiedice răsturnarea acestora. c) fie printr-o structură care să garanteze că, în cazul răsturnării acesto-ra, rămâne un spaţiu suficient între sol şi anumite părţi ale autostivuitorului cu furcă pentru lucrătorii transportaţi; d) fie printr-o structură care să reţină lucrătorii pe scaunul de la postul de conducere de aşa manieră încât să se împiedice ca acesta să fie strivit de părţi ale autostivuitorului care se răstoarnă. 3.1.6. EM-ul mobil cu autopropulsare, a căror deplasare poate provoca riscuri pentru lucrători, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie prevăzute cu mijloace care să permită prevenirea unei porniri neautorizate; b) să fie prevăzute cu mijloace adecvate care să reducă consecinţele unei eventuale ciocniri în caz de mişcare simultană a mai multor EM-uri care se deplasează pe şine. c) să fie prevăzut cu un dispozitiv de frânare şi de oprire; în măsura în care condiţiile de securitate o impun, în cazul defectării dispozitivului prin-cipal, un dispozitiv de urgenţă, acţionat prin comenzi uşor de manevrat sau prin sisteme automate, trebuie să permită frânerea şi oprirea. d) atunci când câmpul de vizibilitate directă al conducătorului este neco-respunzător din p. de v. al securităţii, acestea trebuie să fie prevăzute cu dis- pozitive auxiliare adecvate, pentru îmbunătăţirea vizibilităţii; e) dacă sunt prevăzute pentru utilizare pe timpul nopţii sau în locuri întu-necoase, acestea trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de iluminat, adap-tat lucrării de efectuat şi care asigură o sec. suficientă pentru lucrători; f) dacă prezintă riscuri de incendiu - dotarea acestora sau remorcilor şi încărcăturii susceptibile să pericliteze lucrătorii, acestea trebuie să fie pre-văzute cu dispozitive adecvate de stingere a incendiilor, în cazul în care ast-fel de dispozitive nu sunt suficient de aproape de locul de utilizare; g) dacă sunt telecomandate, acestea trebuie să se oprească automat atunci când iese din câmpul de acţiune al telecomenzii; h) dacă sumt telecomandate şi pot, în condiţii normale de utilizare, să lo-vească sau să blocheze lucrătorii, acestea trebuie să fie echipate cu dispozi-tive de protecţie împotriva acestor riscuri, în cazul în care există alte dispo-zitive adecvate pentru combaterea riscului de lovire. 3.2. Cerinţe minime aplicabile EM folosite pentru ridicarea sarcinilor 3.2.1. Dacă EM-urile folosite pentru ridicarea sarcinilor sunt instalate în mod permanent, rezistenta şi stabilitatea acestora în timpul utilizării trebuie sa fie asigurate ţinându-se seama mai ales de sarcinile care se vor ridica şi de solicitarile produse în locurile de suspendare sau de fixare pe structuri. 3.2.2. / 3.2.2.1. Maşinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie să ai-bă marcate vizibil sarcina nominală şi, dacă este cazul, o placută pe care să fie înscrisă sarcina nominală pentru fiecare configuraţie a maşinii. 3.2.2.2. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate de aşa manieră încât să permită identificarea caracteristicilor esen-ţiale pentru utilizarea sigură. 3.2.2.3. Dacă EM-ul nu a fost destinat pentru ridicarea lucrătorilor şi dacă există posibilitatea unei asemenea confuzii, o semnalizare adecvată trebuie să fie marcată de maniera vizibilă. 3.2.3. EM-urile instalate permanent trebuie să fie instalate de aşa manie-ră încât să reducă riscul ca sarcinile: a) să lovească lucrătorii; b) în mod neintenţionat, să se deplaseze periculos sau să cadă liber; c) să se desprindă neintenţionat. 3.2.4. / 3.2.4.1. Maşinile pentru ridicarea sau deplasarea lucrătorilor tre-buie sa fie adecvate: a) pentru a evita riscurile de cădere a cabinei, atunci când acestea există, cu ajutorul dispozitivelor adecvate; b) pentru a evita riscurile de cădere a utilizatorului în afară cabinei, atunci când acestea există; c) pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizato-rului, în special printr-un contact intâmplător cu obiecte; d) pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocaţi în cabină în caz de ac-cident şi a permite deblocarea acestora. 3.2.4.2. Dacă, din motive inerente datorate amplasamentului şi inalţimilor diferite, riscurile menţionate la pct. 3.2.4.1 lit. a) nu pot sa fie evitate prin niciun dispozitiv de securitate, trebuie să fie instalat un cablu cu coeficient de securitate mărit, iar starea acestuia trebuie sa fie verificată în fiecare zi de muncă. 3.3. Cerinţe minime aplicabile instalaţiilor şi EM-urilor electrice 3.3.1. Instalaţiile şi ET-urile electrice trebuie să fie proiectate, fabricate, montate, întreţinute şi exploatate astfel încât să asigure protecţia impotriva pericolelor generate de energia electrică, precum şi protecţia impotriva pe-ricolelor datorate influenţelor externe. 3.3.1.1. Pentru asigurarea protecţiei impotriva pericolelor generate de E T, trebuie prevăzute măsuri tehnice astfel încât: a) persoanele să fie protejate faţă de pericolul de vătămare care poate fi generat la atingerea directă sau indirectă a părţilor aflate sub tensiune; b) să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaţii care să peri-cliteze viaţa ori sănătatea oamenilor; c) construcţia ET-urilor să fie adecvată mediului pentru a se evita produc-erea de incendii şi explozii; d) persoanele şi bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod natural de echipamentul electric; e) izolatia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condi-ţiile prevăzute. 3.3.1.2. Pentru asigurarea protecţiei impotriva pericolelor datorate influ-enţei externe, echipamentele electrice trebuie: a) să satisfacă cerinţele referitoare la solicitările mecanice astfel încât să nu fie periclitaţi lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de muncă; b) să nu fie influenţate de condiţiile de mediu, astfel încât să nu fie pericli-taţi lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de muncă; c) să nu pericliteze lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de mun-că, în condiţii previzibile de suprasarcină. 3.3.2. / 3.3.2.1. La instalaţiile şi ET-urile electrice, pentru protecţia impo-triva electrocutării prin atingere directă trebuie să se aplice măsuri tehnice, completate cu măsuri oganizatorice. 3.3.2.2. Pentru protecţia impotriva electrocutarii prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice: a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice; b) inchideri în carcase sau acoperiri cu invelişuri exterioare; c) îngrădiri; d) protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime de securitate; e) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmează a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune; f) utilizarea de disp. speciale pentru legări la pământ şi în scurtcircuit; g) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante; h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusă) de protecţie; i) egaliz. potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru. 3.3.2.3. Pentru protecţia impotriva electrocutarii prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri organizatorice: a) executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice (depanări, reparări, racordari etc.) trebuie să se facă numai de către personal calificat în mese-ria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv; b) executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru; c) delimitarea materială a locului de muncă (ingrădire); d) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice; e) elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la ins-talaţiile electrice; f) organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie impotriva atingerilor directe. 3.3.2.4. La instalaţiile, utilajele, echipamentele şi aparatele care utilizea-ză energie electrică intervenţiile sunt permise numai în baza următoarelor forme de lucru: a) autorizaţii de lucru scrise (AL); b) instrucţiuni teh. interne de securitate şi sănătate în muncă (ITI-PM); c) atribuţii de serviciu (AS); d) dispoziţii verbale (DV); e) procese-verbale (PV); … f) obligaţii de serviciu (OS); g) propria răspundere (PR). 3.3.3. / 3.3.3.1. La instalaţiile şi ET-urile electrice, pentru protecţia impo-triva electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze şi să se a-plice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice, fiind interzise înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu măsuri de protecţie organi-zatorice. Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirectă trebuie apli-cată o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale. Cele două măsuri de protecţie trebu-ie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă. 3.3.3.2. Pentru protecţia impotriva atingerii indirecte trebuie să fie reali-zate următoarele măsuri tehnice: a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS; b) legarea la pământ; c) legarea la nul de protecţie; d) izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului, în procesul de fabricare; e) izolarea amplasamentului; f) separarea de protecţie; g) egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor; h) deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui cu-rent de defect periculoase; i) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante. 3.3.3.3. Este interzisă folosirea drept protecţie principală a măsurilor in-dicate la pct. 3.3.3.2 lit. e), g), h) şi i). 3.3.3.4. Fac excepţie instalaţiile electrice casnice, la care deconectarea automată la curenţi de defect poate constitui mijloc principal de protecţie, şi stâlpii liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, la care dirijarea distribu-ţiei potenţialelor constituie mijloc principal de protecţie. 3.3.4. La instalaţiile şi echipamentele electrice de inaltă tensiune, sistemul de protecţie impotriva electrocutarii prin atingere indirectă trebuie sa se re-alizeze prin legarea la pământ de protecţie, care este măsura obligatorie, cumulat cu alte măsuri de protecţie. 3.3.5. / 3.3.5.1. Instalaţiile şi echipamentele electrice trebuie să fie alese cu grad corespunzător de protecţie în funcţie de zonele cu atmosfera poten-ţial explozivă. 3.3.5.2. Zonarea trebuie să se efectueze de către proiectantul instalaţiilor şi echipamentelor electrice, la cererea beneficiarului. 3.3.6. La instalaţiile şi ET-urile electrice, valorile de calcul, precum şi li-mitele admise ale curenţilor prin corpul omului, ale impedanţei electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere şi de pas şi ale tensiunilor de lu-cru trebuie să fie în conformitate cu regulile tehnice aplicabile. 3.3.7. Reţelele izolate faţă de pământ trebuie sa fie prevăzute cu protecţie automată prin controlul rezistentei de izolatie, care să semnalizeze şi/sau să deconecteze în cazul punerii la pământ. Reţelele electrice din locurile de muncă cu risc de incendiu şi explozie, precum şi cele din depozitele de ex-plozivi sau carburanţi trebuie prevăzute cu dispozitive care să asigure pro-tecţia automată la curenţi de defect (PACD). 3.3.8. La instalaţiile de inaltă tensiune trebuie să fie prevăzute blocări mecanice sau electrice, astfel încât deschiderea carcaselor şi a ingrădirilor de protecţie să fie posibilă numai după scoaterea de sub tensiune a echipa-mentului electric respectiv, iar manevrarea dispozitivului de blocare trebuie să poată fi făcută numai cu o sculă specială. 3.3.9. Pentru ca deservirea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi echi-pamentelor de muncă electrice să se poată efectua fără pericol, trebuie să se prevadă, încă din faza de proiectare, execuţie şi montaj, distanţe, spaţii şi/ sau îngrădiri de protecţie în jurul acestora. 3.3.10. La maşinile şi instalaţiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din încăperile sau spaţiile de producţie neelectrice, se ad-mit părţi active în construcţie deschisă, fără carcase închise, cu condiţia protejării impotriva atingerii sau apropierii de părţile active, prin amplasa-rea acestora la înălţimi suficient de mari faţă de căile de acces şi de circula-ţie şi/sau prin prevederea de îngrădiri închise pe căile de acces. 3.3.11. Automacaralele care lucrează în apropierea liniilor electrice aeri-ene trebuie să fie echipate cu dispozitive de semnalizare a intrării braţului în zona de influenţă a acestora. 3.3.12. ET-ul electric/instalaţia de clasa I de protecţie trebuie sa aibă asi-gurată protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub ten-siune şi să fie prevăzut/prevăzută cu legături de protecţie pentru asigurarea protecţiei în caz de defect. 3.3.13. La instalaţiile şi ET-urile electrice de clasa I de protecţie posibili-tatea executării legăturilor de protecţie trebuie să se asigure astfel: a) în cazul unui echipament electric/unei instalaţii fix/fixe, acesta/aceasta trebuie să fie prevăzut/prevăzută cu doua borne de masa: una în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrică, pentru racordarea conductorului de protecţie din cablul de alimentare a echipamentului/intsta-laţiei, şi a doua borna pe carcasa echipamentului/instalaţiei în exterior, pen-tru racordarea vizibilă la centura de legare la pământ sau la altă instalaţie de protecţie; b) în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie pre-văzut cu un cablu de alimentare flexibil, prevăzut cu o fişa (ştecher) cu con-tact de protecţie, sau echipamentul să fie prevăzut cu posibilitatea racordă-rii unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protecţie. 3.3.14. ET-ul electric/instalaţia de clasa II de protecţie trebuie să aibă a-sigurată protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să fie prevăzut/prevăzută, din fabricaţie, cu o izolaţie suplimen-tară, dublă sau întărită. 3.3.15. ET-ul electric/instalaţia de clasa III de protecţie trebuie să aibă a-sigurată protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să nu producă o tensiune mai mare decât tensiunea foarte joasă de alimentare. 3.3.16. / 3.3.16.1. Instalaţiile electrice în faza de experimentare trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute în reglementările şi regulile tehnice aplicabile pentru protecţia impotriva electrocutarii sau a accid. tehnice. 3.3.16.2. Instalaţiile sau ET-urile electrice trebuie să fie verificate la re-cepţie, înainte de punerea în funcţiune şi apoi periodic în exploatare, pre-cum şi după fiecare reparaţie sau modificare, fiind interzisă punerea sub tensiune a instalaţiei, utilajului sau echipamentului care nu a corespuns la una dintre aceste verificări. 3.3.16.3. Instalaţiile şi ET-urile electrice pot să fie recepţionate şi puse în funcţiune numai după ce s-a constatat că s-au respectat reglementările şi re-gulile tehnice aplicabile. 3.3.17. La instalaţiile sau ET-urile electrice este interzis să se aducă mo-dificări faţă de proiect în timpul exploatării, întreţinerii şi repunerii în func-ţiune a acestora. În cazuri speciale, se admit modificări doar cu acordul proiectantului instalaţiilor şi ET-urilor electrice respective. 3.3.18. Mijloacele şi echipamentele electrice de protecţie trebuie să fie ve-rificate, în conformitate cu prevederile reglementărilor şi regulilor tehnice aplicabile, înainte de utilizare, la punerea în funcţiune, după reparaţii sau modificări şi apoi periodic (în exploatare). 3.3.19. Utilizarea ET-ului electric/instalaţiei de clasa I de protecţie trebu-ie să se facă în următoarele condiţii: a) să se execute şi să se verifice periodic legăturile de protecţie necesare pentru asigurarea protecţiei impotriva electrocutarii în cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere; b) să se asigure şi să se verifice periodic deconectarea automată a echi-pamentului electric/instalaţiei sau sectorului defect şi dispariţia tensiunii pe-riculoase de atingere; c) să se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată. 3.3.20. Utilizarea ET-ului electric/instalaţiei de clasa II de protecţie tre-buie să se facă în următoarele condiţii: a) să se verifice periodic că izolaţia suplimentară a echipamentului elec-tric/instalaţiei să nu fie deteriorată sau eliminată; b) să se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a piese-lor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată. 3.3.21. Utilizarea ET-ului electric/instalaţiei de clasa III de protecţie tre-buie să se facă în următoarele condiţii: a) să se alimenteze echipamentul electric sau instalatia la tensiunea foarte joasă pentru care au fost proiectate să funcţioneze; b) sursa de tensiune trebuie să fie astfel construită încât să nu permită a-pariţia în circuitul de tensiune foarte joasă a unei tensiuni mai mari. Dacă se utilizează un transformator coborâtor, acesta trebuie să fie un transfor-mator de separare (de siguranţă); c) izolatia circuitului de foarte joasa tensiune trebuie sa fie de asa natura încât sa nu permită apariţia unei tensiuni mai mari din alte circuite, în circuitul de tensiune foarte joasa; d) să se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a piese-lor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată sau deteriorată. 3.3.22. / 3.3.22.1. În cazul instalaţiilor sau ET-urilor electrice la care se execută lucrări cu scoaterea de sub tensiune trebuie să fie scoase de sub ten-siune următoarele elemente: a) părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra; b) părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la o distanţă mai mică decât limita admisă la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în documentaţia tehnică specifică; c) părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanţă mai mare decât limita admisă, dar care, datorită lucrărilor care se execută în apropiere, trebuie scoase de sub tensiune. 3.3.22.2. În cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este necesară le-garea la pământ şi în scurtcircuit a conductoarelor de fază, inclusiv pe con-ductorul de nul în cazul liniilor electrice aeriene, operaţie care trebuie să se execute imediat după verificarea lipsei de tensiune. 3.3.23. / 3.3.23.1. În cazul instalaţiilor sau ET-urile electrice la care se execută lucrări cu scoatere de sub tensiune sau fără scoatere de sub tensiu-ne, trebuie să se utilizeze mijloace de protecţie electroizolante. 3.3.23.2. La lucrul în instalaţiile de joasă tensiune trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecţie electroizolante, care constituie singura mă-sura tehnică de protecţie, cumulate cu măsurile organizatorice. 3.3.23.3. La lucrul în inst. de înaltă tensiune trebuie să fie utilizate mij. in-dividuale de prot. electroizolante, cumulate cu alte mijl. de protecţie. 3.3.23.4. Lucrările fără scoatere de sub tensiune a instalaţiilor şi a echi-pamentelor electrice trebuie să fie executate de către personal autorizat pentru lucrul sub tensiune. 3.3.24. Instalaţiile sau locurile unde există sau se exploatează echipamen-te electrice trebuie să fie dotate, în funcţie de lucrările şi condiţiile de explo-atare, cu următoarele categorii de mijloace de protecţie: a) mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izola-rea acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ, res-pectiv prăjini electroizolante pentru acţionarea separatoarelor, manipularea indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu mânere electroizolante, covoare şi platforme electroizolante, manuşi şi incălţăminte electroizolante etc.; b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora se verifică prezenţa sau lipsa tensiunii; c) garnituri mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit; d) panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri); e) panouri de semnalizare. 3.3.25. Instalaţiile sau ET-urile electrice trebuie să fie exploatate, întreţi-nute, reglate, reparate şi puse sub tensiune numai de către personal calificat în meseria de electrician autorizat din punctul de vedere al securităţii mun-cii. Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice electrice în activităţile de exploatare, întreţinere şi reparaţii trebuie sa se realizeze, con-form regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al securităţii muncii, pe bază de examen medical, psihologic şi test de verifi-care a cunoştinţelor profesionale, de securitate şi sănătate în muncă şi de a-cordare a primului ajutor.
ANEXA nr. 2. - Dispoziţii referitoare la utilizarea ET-urile prevăzute la art. 4 alin. (3) din hotărâre. 1. Dispoziţii generale aplicabile tuturor echipamentelor de muncă 1.1. Dispoziţiile din prezenta anexă se aplică în conformitate cu dispoziţii-le din hotărâre şi atunci când există riscul corespunzător pentru ET-ul res-pectiv. ET-ul trebuie să fie instalate, dispuse şi utiliz. de aşa manieră încât să permită reducerea riscurilor pentru utilizatorii acestora şi pentru ceilalţi lucrători, de exemplu făcând astfel încât să existe spaţiu suficient între ele-mentele mobile ale ET-ulul şi elementele fixe sau mobile din spaţiul de mun-că şi ca toată energia ori substanţa utilizată sau produsă sa poată să fie fur-nizată şi/sau evacuată de manieră sigură. 1.2. Montarea şi demontarea ET-urilor trebuie să fie realizate de manieră sigură, în special prin respectarea instrucţiunilor furnizate de fabricant. 1.3. ET-urilr care, în timpul utilizării, pot să fie expuse descărcărilor elec-trice trebuie să fie protejate prin dispozitive sau cu măsuri adecvate impo- triva efectelor trasnetului. 2. Dispoziţii de utilizare a ET-urilor mobile, cu sau fără autopropulsie 2.1. Conducerea ET-urilor autopropulsate este rezervată numai lucrători-lor care au fost instruiţi adecvat pentru conducerea sigură a acestora. 2.2. Dacă un ET este manevrat într-o zonă de muncă, trebuie să fie stabi-lite şi respectate reguli de circulaţie adecvate. 2.3. Trebuie sş fie luate măsuri organizatorice pentru a evita ca lucrătorii care se deplasează pe jos să nu se găsească în zona de operare a ET-urilor autopropulsate. Dacă prezenta lucrătorilor care se deplasează pe jos este necesară pentru buna executare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri a-decvate pentru a evita ca aceştia să fie accidentaţi de către echipamente. 2.4. Transportul lucrătorilor pe ET-urile mobile acţionate mecanic nu este autorizat decât dacă au fost prevăzute amplasamente sigure în acest scop. Dacă lucrările trebuie să fie efectuate în timpul deplasarii, viteza trebuie să fie adaptată, în funcţie de cât este necesar. 2.5. ET-urile mobile prevăzute cu un motor cu ardere internă nu trebuie să fie utilizate în zonele de muncă dacă nu este garantată o cantitate sufici-entă de aer, astfel încât să nu existe riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor. 3. Dispoziţii de utilizare a ET-urilor folosite pentru ridicarea sarcinilor 3.1. Observaţii generale 3.1.1. ET-urile demontabile sau mobile folosite la ridicarea sarcinilor tre-buie să fie utilizate de aşa manieră încât să garanteze stabilitatea ET-ului pe durata utilizării în toate condiţiile previzibile, luându-se în considerare na-tura solului. 3.1.2. / 3.1.2.1. Ridicarea lucrătorilor nu este permisă decât cu ET-uri şi dispozitive prevăzute în acest scop. 3.1.2.2. Fără a se aduce atingere prevederilor <LLNK 12006 319 10 202 6 63>art. 6 din Legea nr. 319 / 2006, în mod excepţional, echip. neprevăzute pentru ridicarea lucrătorilor pot să fie utilizate în acest scop cu condiţia să fie luate măs. adecvate pentru a se asigura securitatea, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile na-ţionale care prevăd o supraveghere corespunzătoare. 3.1.2.3. În timpul prezentei lucrătorilor pe ET-uri folosit pentru ridicarea sarcinilor, la postul de conducere trebuie să fie asigurată prezenţa perma-nentă. Lucrătorii care sunt ridicaţi trebuie să dispună de un mijloc de comu-nicare sigur. Trebuie să fie prevăzută evacuarea acestora în caz de pericol. 3.1.3. Dacă acest lucru nu este necesar pentru buna desfăşurare a lucră-rilor, trebuie să fie luate măsuri pentru ca lucrătorii să nu fie prezenţi sub sarcinile suspendate. Este interzisă deplasarea sarcinilor suspendate deasu-pra locurilor de muncă neprotejate în care lucrătorii sunt prezenţi în mod curent. În aceasta eventualitate, dacă buna desf. a lucrărilor nu poate fi asi-gurată în alt mod, trebuie să fie elaborate şi aplicate proceduri adecvate. 3.1.4. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie alese în funcţie de sarcinile care se manipulează, distanţele dintre punctele de prindere ale acestora, dispozitivele de prindere şi condiţiile atmosferice, ţinându-se seama de modul şi de configuraţia de legare. Ansamblurile dispo-zitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate vizibil pentru a permite utilizatorului să le cunoască caracteristicile, atunci când acestea nu sunt demontate după utilizare. 3.1.5. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie depozitate de aşa manieră încât să se garanteze ca acestea nu se vor deteri-ora sau degrada. 3.2. Echipamente de muncă folosite la ridicarea sarcinilorneghidate 3.2.1. Dacă două sau mai multe ET-uri folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate sunt instalate sau montate la un loc de muncă astfel încât câmpul lor de acţiune se intersectează, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se preveni ciocnirea între sarcini şi/sau între elemente ale ET-ului. 3.2.2. În timpul utilizării unui ET mobil folosit pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se preveni bascula-rea, răsturnarea şi, dacă este cazul, deplasarea şi alunecarea acestuia. Tre- buie să fie verificată executarea corespunzătoare a acestor măsuri. 3.2.3. Dacă operatorul unui ET folosit la ridicarea sarcinilor neghidate nu poate observa întregul traseu al sarcinii nici direct, nici prin intermediul unor dispozitive auxiliare care furnizează informaţiile necesare, atunci o persoana competentă trebuie să fie desemnată să comunice cu operatorul pentru a-l ghida şi trebuie să fie luate măsuri organizatorice pentru a se evi-ta ciocnirile sarcinilor susceptibile să pună în pericol lucrătorii. 3.2.4. Lucrările trebuie să fie organizate de aşa manieră încât atunci când lucrătorul agaţă sau desprinde o sarcina cu mana, aceste operaţii să poată fi efectuate în condiţii de securitate deplină, în special prin păstrarea de că-tre acest lucrator a comenzilor directe sau indirecte ale echipamentului. 3.2.5. Toate operaţiunile de ridicare trebuie să fie planificate corect, su-pravegheate de o manieră adecvată şi efectuate astfel încât să protejeze se-curitatea lucrătorilor. În special, dacă o sarcină trebuie să fie ridicată si-multan de doua sau mai multe ET-uri folosite la ridicarea sarcinilor neghi-date, trebuie să fie stabilită şi aplicată o procedură pentru a se asigura buna coordonare a operatorilor. 3.2.6. Dacă ET-urile folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu pot reţine sarcinile în cazul unei defectari parţiale sau totale a sistemului de ali-mentare cu energie, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se evita ex-punerea lucrătorilor la riscurile corespunzătoare. Sarcinile suspendate nu trebuie lăsate fără supraveghere, cu excepţia cazului în care accesul în zona periculoasă este împiedicat şi dacă sarcina a fost agăţată şi este menţinută în condiţii de securitate deplină. 3.2.7. Utilizarea în aer liber a ET-urilor folosite pentru ridicarea sarcini-lor neghidate trebuie interzisă atunci când condiţiile meteorologice se dete-riorează până la punctul în care se periclitează utilizarea în condiţii de se-curitate a acestora, expunand astfel lucrătorii la riscuri. Pentru a se evita riscurile pentru lucrători trebuie să fie luate măsuri adecvate de protecţie, destinate în special împiedicării răsturnării ET-ului.
4. Dispoziţii de utilizare a ET-urilor de muncă puse la dispoziţie pentru lucrări temporare la înălţime 4.1. Dispoziţii generale 4.1.1. / 4.1.1.1. Dacă, în aplicarea prevederilor <LLNK 12006 319 10 202 7 63>art. 7 din Legea securită-ţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 şi ale art. 3 din hotărâre,lucrările tem-porare la înălţime nu pot să fie executate de o manieră sigură şi în condiţii ergonomice adecvate de pe o suprafaţă adecvată, trebuie să fie alese cele mai potrivite ET-uri pentru a se asigura şi a se menţine condiţii de muncă si-gure. Trebuie să se acorde prioritate măsurilor de protecţie colectivă în ra-port cu măsurile de protecţie individuală. Dimensionarea ET-ului trebuie să fie adaptată la natura lucrărilor care urmează să fie executate şi a constrân-gerilor previzibile şi să permită circulaţia fără pericol. 4.1.1.2. Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare la înălţime trebuie să fie ales în funcţie de frecvenţa de circulaţie, de înălţimea la care trebuie să se ajungă şi de durata de utilizare. Alegerea făcută trebuie să permită evacuarea în caz de pericol iminent. Trecerea, într-un sens sau în altul, între mijlocul de acces şi platforme, planşee sau pasarele nu trebuie să creeze riscuri suplimentare de cadere. 4.1.2. Scările nu pot să fie utilizate ca posturi de lucru la înălţime decât în condiţiile în care sau ţinând cont de pct. 4.1.1 utilizarea altor ET-uri mai si-gure nu se justifică din cauza nivelului redus de risc şi din cauza fie a dura-tei scurte de utilizare, fie a caracteristicilor existente ale locului de muncă respectiv, care nu se pot modifica de către angajator. 4.1.3. Tehnicile de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor nu pot să fie utilizate decât în condiţiile în care, ţinând seama de evaluarea riscu-lui, lucrarea în cauză poate să fie executată de o maniera sigură şi în care utilizarea unui alt ET-uri mai sigur nu este justificată. Ţinându-se cont de evaluarea riscului şi în special în funcţie de durata lucrărilor şi de constrân-gerile de natură ergonomică, trebuie să fie prevăzut un scaun dotat cu acce-soriile corespunzătoare. 4.1.4. În funcţie de tipul de ET-ul selectat pe baza dispoziţiilor punctelor precedente, trebuie să fie luate măsurile adecvate de reducere a riscurilor pentru lucrători, inerente respectivului tip de echipament. Dacă este necesar trebuie să fie prevăzută instalarea dispozitivelor de protecţie impotriva că-derilor. Aceste dispozitive trebuie să aibă o structură corespunzătoare şi să fie suficient de solide pentru a impiedica sau opri căderile de la înălţime şi a preveni, în măsura în care este posibil, ranirea corporală a lucrătorilor. Dispozitivele de protecţie colectivă pentru evitarea caderilor nu pot să fie întrerupte decât în punctele de acces ale unei schele sau ale unei scări. 4.1.5. Când executarea unei anumite lucrări necesita îndepărtarea tempo-rară a unui dispozitiv de protecţie colectivă impotriva caderilor, trebuie să se ia măsuri de securitate compensatorii eficiente. Lucrarea nu poate să fie efectuată fără adoptarea prealabilă a acestor măsuri.Odată ce lucrarea res-pectiva este terminată, definitiv sau temporar, dispozitivele de protecţie co-lectivă trebuie să fie remontate pentru a se evita caderile. 4.1.6. Lucrările temporare la înălţime pot să fie efectuate numai atunci când cod. meteorologice nu periclitează sec. şi săn. lucrătorilor. 4.2. Dispoziţii specifice de utilizare a scărilor 4.2.1. Scările trebuie să fie amplasate de aşa manieră încât să se asigure stabilitatea lor în timpul utilizării. Scările portabile se sprijină pe un suport stabil, rezistent, de dimensiuni adecvate şi imobil, astfel încât treptele să ră-mână în poziţie orizontală. Scările suspendate sunt fixate de o manieră sigu-ră şi, cu excepţia scărilor din franghie, în aşa fel încât să nu poată fi depla-sate şi să fie evitate orice miscări de balans. 4.2.2. Alunecarea picioarelor scarilor portabile trebuie să fie împiedicată în timpul utilizării fie prin fixarea partii superioare sau inferioare a lonje-roanelor, fie prin dispozitive antiderapante sau prin orice alte soluţii cu efi-cacitate echivalentă. Scările de acces trebuie să fie de o lungime suficientă, astfel încât acestea să se prelungească dincolo de nivelul de acces, cu excep-ţia cazului în care au fost luate alte măsuri pentru a se garanta o fixare sigu-ră. Scările compuse din mai multe elemente asamblate, cum ar fi scările ar-ticulate sau scările culisante, trebuie să fie utilizate de aşa manieră încât i-mobilizarea diferitelor elemente unele în raport de altele să fie asigurată. Scările mobile trebuie să fie imobilizate înainte de urcarea pe acestea. 4.2.3. Scările trebuie să fie utilizate de aşa manieră încât să permită lu-crătorilor să dispună, în orice moment, de o prindere cu mana şi de un spri-jin sigur. În special, dacă o greutate trebuie transportată manual pe scară, aceasta nu trebuie să împiedice menţinerea unei prinderi cu mana sigure. 4.3. Dispoziţii specifice de utilizare a schelelor 4.3.1. Atunci când breviarul de calcul al schelei alese nu este disponibil sau când configuratiile structurale avute în vedere nu sunt prev. de acesta, trebuie să fie realizat un calcul de rezistenta şi de stabilitate, cu excepţia ca-zului în care schela este asamblată în conformitate cu o configuraţie stan-dard general recunoscută. 4.3.2. În funcţie de complexitatea schelei alese, un plan de montare, de u-tilizare şi de demontare trebuie să fie întocmit de către o persoană compe-tentă. Acest plan poate avea forma unui plan general, completat cu elemente referitoare la detaliile specifice ale schelei în cauză. 4.3.3. Elementele de sprijin ale unei schele trebuie să fie protejate impo-triva pericolului de alunecare fie prin fixare pe sup. de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau alt mijloc cu eficacitate echivalentă, iar suprafa-ţa de sprijin trebuie sa aibă o capacitate portantă suficientă. Stabilitatea schelei trebuie să fie asigurată. Deplasarea inopinată a schelelor mobile în timpul lucrului la înălţime trebuie să fie prevenită prin intermediul dispoziti-velor adecvate. 4.3.4. Dimensiunile, forma şi dispunerea planseelor unei schele trebuie să fie adecvate naturii lucrării care urmează să fie executată şi adaptate la sar-cinile ce urmează a fi suportate şi să permită lucrul şi circulaţia de o manie-ră sigură. Planşeele unei schele trebuie să fie montate de aşa manieră încât componentele să nu poată să se deplaseze în cazul unei utilizări normale. Nici un gol periculos nu trebuie să existe între componentele planseelor şi dispozitivele verticale de protecţie colectivă impotriva caderii. 4.3.5. Atunci când anumite părţi ale unei schele nu sunt gata de întrebu-inţare, ca de exemplu în timpul montarii, demontarii sau modificărilor, aces-te părţi trebuie semnalizate cu ajutorul unor semnale de avertizare a perico-lului general, în conformitate cu dispoziţiile naţionale care transpun Direc-tiva 92/58/CEE, şi trebuie delimitate în mod corespunzător prin obstacole fizice care să împiedice accesul în zona periculoasă. 4.3.6. / 4.3.6.1. Schelele nu pot să fie montate, demontate sau modificate substanţial decât sub supravegherea unei persoane competente şi de către lucrători care au fost instruiti adecvat şi conform operaţiilor avute în vede-re, care se referă la riscurile specifice în conformitate cu art. 10 din hotărâ-re, şi vizând în special: a) înţelegerea planului de montare, de demontare şi de modificare a sche-lei în cauză; b) sec. în timpul montării, al demontării şi al modificării schelei în cauză; c) măs. de prev. a riscurilor de cădere a persoanelor sau a obiectelor; d) măsurile de securitate în cazul schimbării cond. meteorologice care ar putea afecta negativ securitatea schelei în cauză; e) condiţiile în materie de sarcini admise; f) orice alt risc pe care operaţiile de montare, de demontare şi de modifi-care îl pot cuprinde. 4.3.6.2. Persoana care supraveghează şi lucrătorii implicaţi trebuie să ai-bă la dispoziţie planul de montare, de utilizare şi de demontare menţionat la pct. 4.3.2, în special orice instrucţiuni pe care le-ar putea cuprinde. 4.4. Dispoziţii specifice de utilizare a tehnicilor de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghiilor 4.4.1. La utilizarea tehnicilor de acces şi de poziţionare cu ajutorul franghi-ilor trebuie respectate următoarele condiţii: a) sistemul trebuie să cuprindă cel puţin două franghii ancorate separat, una constituind mijlocul de acces, de coborare şi de sprijin (franghia de lu-cru), iar cealaltă, mijlocul de asigurare (franghia de securitate); b) lucrătorii trebuie să fie dotati cu o centură complexă adecvată, să o u-tilizeze şi să fie legaţi prin intermediul acesteia de franghia de securitate; c) franghia de lucru trebuie să fie prevăzută cu un mecanism de coborare sau de urcare sigur şi să cuprindă un sistem autoblocant care să împiedice căderea utilizatorului în cazul în care acesta pierde controlul miscarilor. Frânghia de securitate trebuie să fie echipată cu un dispozitiv mobil de opri-re a căderii, care însoţeşte lucrătorul în timpul deplasarii; d) uneltele şi celelalte accesorii pe care le utilizează un lucrator trebuie să fie legate de centura complexa sau de scaunul lucrătorului ori să fie ata-şate printr-un alt mijloc adecvat; e) lucrul trebuie să fie corect organizat şi supravegheat, astfel încât lucră-torul să poată să primească imediat primul ajutor în caz de accident; f) lucrătorii în cauză trebuie, în conformitate cu art. 10 din hotărâre, să beneficieze de o instruire adecvată şi specifică operaţiilor avute în vedere, în special în privinta procedurilor de salvare. 4.4.2. În condiţii excepţionale în care, ţinând cont de evaluarea riscurilor, utilizarea unei a doua franghii ar conduce la un lucru mai periculos, poate fi permisă utilizarea unei singure franghii în condiţiile în care au fost luate măsurile adecvate pentru asigurarea securităţii, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale.